Pentru ziua de ieri imi propusesem sa trec cu vederea evenimentul principal al zilei, adica ultimul meci de la Euro 2008 al nationalei de "fotbal" a Romaniei.
Trecand prin Piata Unirii, atentia mi-a fost atrasa de placutele sunete ale unei melodii ritmate, cu influente amerindiene. Odata apropiat de locul faptei, am ramas foarte placut surprins ca aveam in fata pe reprezentantii unui trib al pieilor rosii americane, care se dezlantuisera interpretand cu foarte mult talent si traire, o serie de cantece tribale, acompaniate de dansurile specifice etniei lor. Am avut senzatia ca ma aflam in plina preerie, in postura primilor pioneri ai cuceritorilor Americii, asistand la un dans ce parea o incantatie mistica adresata spiritelor ori zeilor ploii ori razboiului. Superba lor interpretare a fost indelung 
aplaudata de spectatorii ocazionali aflati in zona, la ora la care incepea partida Romania - Olanda.
aplaudata de spectatorii ocazionali aflati in zona, la ora la care incepea partida Romania - Olanda.Incantatoare s-a dovedit a fi atmosfera creata in jurul urmasilor tribului de apasi, multimea ramanand inmarmurita, admirand talentul de exceptie al interpretilor.
La polul opus, in Piata Constitutiei, in fata a trei gingatice ecrane, o multime de fani ai reprezentativei nationale, incercau sa creeze o atmosfera de gala, manifestandu-si atasamentul fata de tricolori. Aceasta incercare a durat pana la primul atac mai consistent al batavilor, dupa care tele-spectatorii au cazut intr-o apatie din care nu au mai iesit pana aproape de sfarsitul meciului, cand dupa marcarea golului secund, au inceput sa parasesca zona rezervata, indreptandu-se cu capul plecat spre casele lor.
Marea mea dezamagire nu a fost pierderea partidei de catre romani, ci faptul ca marea masa a conationalilor mei, a afisat o atitudine pesimista, o apatie nedemna de niste fani infocati ce se doreau a fi. Fara sa vreau mi-am adus aminte de cantecele auzite in Piata Unirii, atunci abia realizand ca toate acele incantatii, inglobau puterea si dorinta de izbanda, mai ales in cele mai potrivnice situatii, mentalitate de care se pare ca am uitat in timp.
Poate ca uneori ar trebui sa privim in urma, in zbuciumata noastra istorie, sa tragem invataminte de la inaintasii nostrii daci, care au luptat pana in ultimul moment, sustinindu-si reprezentatii, pana la sacrificiul suprem.
In loc de aceasta "apasii" autohtoni apasii autohtoni nu au avut o atitudine verticala, intorcandu-si spatele celor pe care ar fi trebuit sa-i incurajeze, uitand ca pentru a ajunge in postura de favoriti la calificare fotbalistii romani au trebuit sa se lupte cu puteri mult mai mari din Europa. Mare diferenta de mentalitate!
Imaginea de mai sus vine sa ilustreze mentalitatea "apasilor" romani, care nu au reusit nici macar sa-si respecte propriul oras, creand o la plecare o mizerie de nedescris. Rusine! Rusine!
Postări
