Asa cum ma asteptam, subiectele fotografice au inceput sa apara mult mai des in fata mea, legea lui Murphy actionand fara gres si de aceasta data.
Zilele trecute am avut ocazia de a ma relaxa intr-un weekend in Poiana Brasov. Lasand de o parte minima neplacere creata de lipsa apei calde intr-un hotel de 4*, atmosfera a fost absolut minunata; liniste, aer curat, circulatie aerisita, lipsa manelelor si a muzicii date la maxim. Am apucat sa facem o scurta excursie pe munte pana la Pestera de Lapte, de unde a trebuit sa revenim rapid din cauza norilor amenintatori ce se adunasera deasupra noastra, care nu au ezitat in a ne uda putin, asa ca sa mai crestem;). Dupa scurta plimbare ploioasa am decis, asa intr-o doara, sa coboram in Brasov pentru a ne continua plimbarea. Odata ajuns in oras ne-am indreptat spre centrul vechi, pentru a ne delecta privirea cu frumusetea locului (si a "faunei").
Atras de sunetele scoase de bataile de tobe si vibratiile acordurilor de mandolina, am ajuns in curtea liceului sportiv din Brasov, pe arena de sport Ion Tiriac.
Acolo ce sa vezi, domnite si cavaleri calare, scutieri, arcasi, menestreli si ceva circari, intreaga adunare prezenta un spectacol de epoca din care nu lipseau turnirele cavaleresti, concursul de vanatoare a mistretilor, o varianta maghiara a fotbalului calare tataresc, in care mingea era reprezentata sub forma unui trunchi de capra, concursuri de tras cu arcul, dar si dueluri aprige intre nobilii cavaleri pretendenti la mana uneia dintre domnitele lor adorate, sau doar atrasi de farmecul acestora. Bineinteles ca de la o asemenea petrecere campeneasca nu puteau lipsi bucatele, astfel incat intregul ansamblu in care se desfasura spectacolul era acoperit de fumul ce se ridica maiestuos din gratarele incinse, pentru ca , purtat de vant sa acopera mica tribuna a arenei, intocmai cum probabil se intampla in vremurile de mult apuse. Toate acestea intarite de fundalul verde al padurilor Tampei creau o imagine de vis in lumina crepusculara a apusului. Magnific!
A fost deci ceva foarte frumos, pacat ca nu am retinut decat pe retina imaginile minunate, iar cuvintele nu ma prea ajuta sa descriu senzatiile traite.
Zilele trecute am avut ocazia de a ma relaxa intr-un weekend in Poiana Brasov. Lasand de o parte minima neplacere creata de lipsa apei calde intr-un hotel de 4*, atmosfera a fost absolut minunata; liniste, aer curat, circulatie aerisita, lipsa manelelor si a muzicii date la maxim. Am apucat sa facem o scurta excursie pe munte pana la Pestera de Lapte, de unde a trebuit sa revenim rapid din cauza norilor amenintatori ce se adunasera deasupra noastra, care nu au ezitat in a ne uda putin, asa ca sa mai crestem;). Dupa scurta plimbare ploioasa am decis, asa intr-o doara, sa coboram in Brasov pentru a ne continua plimbarea. Odata ajuns in oras ne-am indreptat spre centrul vechi, pentru a ne delecta privirea cu frumusetea locului (si a "faunei").
Atras de sunetele scoase de bataile de tobe si vibratiile acordurilor de mandolina, am ajuns in curtea liceului sportiv din Brasov, pe arena de sport Ion Tiriac.
Acolo ce sa vezi, domnite si cavaleri calare, scutieri, arcasi, menestreli si ceva circari, intreaga adunare prezenta un spectacol de epoca din care nu lipseau turnirele cavaleresti, concursul de vanatoare a mistretilor, o varianta maghiara a fotbalului calare tataresc, in care mingea era reprezentata sub forma unui trunchi de capra, concursuri de tras cu arcul, dar si dueluri aprige intre nobilii cavaleri pretendenti la mana uneia dintre domnitele lor adorate, sau doar atrasi de farmecul acestora. Bineinteles ca de la o asemenea petrecere campeneasca nu puteau lipsi bucatele, astfel incat intregul ansamblu in care se desfasura spectacolul era acoperit de fumul ce se ridica maiestuos din gratarele incinse, pentru ca , purtat de vant sa acopera mica tribuna a arenei, intocmai cum probabil se intampla in vremurile de mult apuse. Toate acestea intarite de fundalul verde al padurilor Tampei creau o imagine de vis in lumina crepusculara a apusului. Magnific!
A fost deci ceva foarte frumos, pacat ca nu am retinut decat pe retina imaginile minunate, iar cuvintele nu ma prea ajuta sa descriu senzatiile traite.
Postări
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu